Simbolul Sărbătorilor de
Iarnă
* Bradul *
“Acum am ajuns un bătrân pom de Crăciun, cu rădăcinile moarte. Ei vin la mine și , pe măsură ce îmi cad acele de pe ramuri, le înlocuiesc cu medalii.”
Orson Welles
Având în vedere că suntem în toiul Sărbatorilor de Iarnă, Lumea prin ochii mei a dorit să vă aducă în prim-plan acest deosebit cadou :
Bradul - simbolul iernii, simbolul vietii eterne.
”Lumea prin ochii mei” îti sugerează să citești în continuare pentru a întelege esența acestui subiect.
Bradul (Abies) este un gen care cuprinde aproximativ 45-55 de specii de conifere din familia Pinaceae iar răspândirea acestora este pe tot globul preponderent în zonele muntoase ale emisferei nordice. Sunt arbori de talie mare cu înrădăcinare pivotantă.
Bradul face parte din familia de conifere. Cele mai cunoscute conifere sunt:
• Bradul
• Molidul
• Pinul
Bradul este un arbore în formă conică cu o înfățișare impunătoare care poate depăsi înălțimea de 50 m când este la maturitate și este o specie vegetală lemnoasă foarte longevivă - trăieşte până la 700 de ani. Are un trunchi ce prezintă, din loc în loc, bășicuțe cu rășină; scoarța este netedă și o culoare cu tentă de gri.
Coroana este piramidală deasă, umbroasă. Lujerii sunt netezi, iar mugurii dispuși terminal, întotdeauna câte trei. Prezintă frunze aciculare lățite, vesnic verzi, pe dos cu 2 dungi albicioase de stomate, persistente, se schimbă la 6-15 ani. În sol, acest arbore dezvoltă o rădăcină puternică, micorizantă.
Bradul se deosebește de celelalte specii de conifere mai ales prin așezarea frunzelor care, popular, se mai numesc și ace. Acestea au o lungime medie de 2 cm și sunt dispuse de-a lungul crengilor în același plan, față de alte conifere la care acele sunt dispuse de jur împrejurul crengilor. Frunzele bradului sunt mai moi decat ale altor conifere ale căror frunze înțeapă mai tare.
Bradul este un arbore în formă conică cu o înfățișare impunătoare care poate depăsi înălțimea de 50 m când este la maturitate și este o specie vegetală lemnoasă foarte longevivă - trăieşte până la 700 de ani. Are un trunchi ce prezintă, din loc în loc, bășicuțe cu rășină; scoarța este netedă și o culoare cu tentă de gri.
Coroana este piramidală deasă, umbroasă. Lujerii sunt netezi, iar mugurii dispuși terminal, întotdeauna câte trei. Prezintă frunze aciculare lățite, vesnic verzi, pe dos cu 2 dungi albicioase de stomate, persistente, se schimbă la 6-15 ani. În sol, acest arbore dezvoltă o rădăcină puternică, micorizantă.
Diferența majoră față de foioase este că bradul (ca majoritatea coniferelor, căci există și exceptii – Larice) este verde pe tot parcursul anului.
Bradul ca și celelalte conifere iși schimbă frunzele (acele) treptat de-a lungul întregului an iar noi putem observa acest lucru doar văzând covorul de ace căzute la tulpina bradului.
Bradul se deosebește de celelalte specii de conifere mai ales prin așezarea frunzelor care, popular, se mai numesc și ace. Acestea au o lungime medie de 2 cm și sunt dispuse de-a lungul crengilor în același plan, față de alte conifere la care acele sunt dispuse de jur împrejurul crengilor. Frunzele bradului sunt mai moi decat ale altor conifere ale căror frunze înțeapă mai tare.
Conurile sunt erecte, cilindrice, cu bractei obișnuit vizibile și răsfrânte; solzul carpelar cade la maturitate odată cu semințele, iar pe lujer rămâne axul erect. Semințe relativ mari, triunghiulare, cu pungi de rășină pe tegument și prinse strâns de aripioară. Când
semințele sunt coapte, alveolele se desfac și semințele pot ieși din conuri.
Căzând pe pământ, ele dau naștere la noi brazi. Deasemenea, semințele brazilor
sunt o sursă de hrană pentru păsări, veverițe și alte rozătoare ale padurii.
Bradul este o plantă monoică - cu flori mascule şi femele pe acelaşi individ - cu polenizare anemofilă.
Brazii cresc foarte drepți și din această cauză lemnul de brad se folosește în special în construcții dar și la fabricarea mobilei.
Brazii pot fi găsiți la o altitudine de 700-2000m, cu o temperatură de iarnă de -3-0 ° C în timpul verii până la 20 ° C. Este o specie care crește în umbră și are nevoie de 1.000 mm/año de precipitații, mai ales sub formă de zăpadă, și precipitații moderate în timpul verii. Ne sunt denumite înghețurile târzii. Bradul a fost frecvent folosit precum decor - fiind ”Pom de Crăciun”.
Brazii cresc foarte drepți și din această cauză lemnul de brad se folosește în special în construcții dar și la fabricarea mobilei.
Brad coreean
Brazii pot fi găsiți la o altitudine de 700-2000m, cu o temperatură de iarnă de -3-0 ° C în timpul verii până la 20 ° C. Este o specie care crește în umbră și are nevoie de 1.000 mm/año de precipitații, mai ales sub formă de zăpadă, și precipitații moderate în timpul verii. Ne sunt denumite înghețurile târzii.
Brad
în Transilvania Brad
în Transilvania Frunze
de brad
Împodobirea Bradului de Crăciun
” Nu contează dacă bradul de Crăciun este natural , din plastic sau aluminiu. Cu adevărat important este ca el să fie împodobit cu zâmbete.”
J. Allen Harrison
Istoria împodobirii bradului
Tradiția împodobirii
bradului și a casei cu crenguțe de brad este un obicei preluat pe la jumătatea
mileniului trecut de la triburile germanice, bradul simbolizând prin forma sa
triunghiulară Sfânta Treime, iar podoabele cu care bradul este împodobit
semnificând cunoașterea și bogăția, asemeni pomului sacru din Gradina Edenului, în care se găseau merele - fructele cunoașterii.
Se cunoaște foarte puțin
faptul că și dacii aveau un cult pentru brad, dar cu înțeles total diferit:
bradul era un copac tăiat - ritual la nuntă sau la moartea cuiva. Obiceiul încă se păstreză în regiuni din Oltenia și sudul Banatului. Astfel, în cadrul ritualului
de înmormântare, bradul reprezenta ’’nunta” mortului cu divinitatea și natura.
Bradul, împodobit în
vechime cu fructe, flori, nuci poleite, lumânările și panglici, simboliza pomul
vietii, arborele fertilizator, de bun augur. Simbolul bradului se regăsește în
foarte multe piese de artă populară precum covoarele, stergarele și iile.
Povestioare vechi de când lumea
Se pare că tradiția bradului de Crăciun a fost instaurată pentru prima dată în Germania, cu aproape 1.000 de ani în urmă, când, Sfântul Boniface, care a convertit germanii la creştinism, a trecut pe lângă un grup de păgâni care venerau un stejar. Supărat de gestul acestora, Sf. Boniface a tăiat stejarul, iar în locul acestuia s-a înălţat un brăduţ. Uimit, Sfântul a luat micul pom ca un semn de credinţă în puterea lui Dumnezeu.
O altă legendă plasează
originea bradului de Crăciun înaintea erei creştine, când copacii sau numai
ramurile acestora erau folosite pentru ceremoniale. Egiptenii, de exemplu, îşi
aduceau în casă ramuri de palmier, pentru a sărbători solstiţiul de iarnă,
considerat cea mai scurtă zi din an, văzându-le drept simbol al triumfului vieţii
asupra morţii. Se spune că primii locuitori ai Peninsulei Scandinave obişnuiau
de asemenea să omagieze bradul, în timp ce druizii aveau în casele lor ramuri
de plante perene, considerate sfinte şi care simbolizau viaţa eternă. Cei
superstiţioşi îşi atârnau ramuri de plante deasupra uşilor, în scopul de a le
proteja casele de vrăjitoare, fantome sau spirite rele.
Împodobirea Bradului de
Crăciun
Tradiții și Obiceiuri
Împodobirea pomului
de Crăciun a devenit în prezent una dintre cele mai îndrăgite datini atât în
mediul rural cât și în cel urban, alături de așteptarea lui Moș Crăciun în
seară de Ajun. Se spune că bradul
era adus de Moș Crăciun, atunci când copiii dormeau sau nu apucau să vadă decât
bradul trecând pe sub fereastră. Bradul rămâne ca decorațiune de Crăciun până la Bobotează când există obiceiul ca acesta să fie aruncat sau ars. Astfel se face loc Anului Nou în adevăratul sens al cuvântului.
Puţini ştiu care este, însă, momentul potrivit pentru decorarea lui. Potrivit tradiţiei, bradul se împodobeşte în Ajunul Crăciunului, pe 24 decembrie. Nu contează cu ce anume este decorat sau în ce culori, important este să se așeze în vârful bradului un înger sau o stea, ce reprezintă îngerii sau steaua de la Betleem.
Primele dovezi despre decorarea bradului au fost găsite în Livonia secolului XV - regiune care cuprindea Estonia şi Letonia din ziua de azi. Legenda spune că s-a folosit forma triunghiulară a bradului pentru a simboliza Sfânta Treime.
Puţini ştiu care este, însă, momentul potrivit pentru decorarea lui. Potrivit tradiţiei, bradul se împodobeşte în Ajunul Crăciunului, pe 24 decembrie. Nu contează cu ce anume este decorat sau în ce culori, important este să se așeze în vârful bradului un înger sau o stea, ce reprezintă îngerii sau steaua de la Betleem.
Primele dovezi despre decorarea bradului au fost găsite în Livonia secolului XV - regiune care cuprindea Estonia şi Letonia din ziua de azi. Legenda spune că s-a folosit forma triunghiulară a bradului pentru a simboliza Sfânta Treime.
În Rusia, Ajunul Crăciunului era sărbătorit în pădurile de brazi, unde se
alegea cel mai frumos pom dintre toţi şi se decora cu lumânări, bomboane sau
jucării.
În Europa secolului
al XII-lea, bradul de Crăciun era atârnat de tavan cu vârful în jos.
Este posibil ca
bradul împodobit de Crăciun să fi apărut la nordici, care obişnuiau să îşi
decoreze casele cu ramuri de brad şi de vâsc, de unde a venit şi tradiţia
coroniţei de brad.
Specialiștii ne spun că bradul a avut dintotdeauna un
rol important în viata românilor, fiind regăsit în obiceiuri vechi care duc
până la daci.
Astfel, bradul este prezent în fiecare din cele trei
momente cheie din viata romanului: naștere, nuntă și moarte. Păcat, însă, că multe din aceste obiceiuri astăzi nu se mai practică, unele sunt uitate, altele
pe cale de dispariție.
În tradiţia populară
românească, bradul deţine de fapt în cultura populară românească funcţii
funerare: este fie
substitutului miresei sau mirelui, în cazul morţii unui tânăr necăsătorit, fie dubletul
vegetal al defunctului. Bradul, împodobit de obicei cu dulciuri, care se împart de pomană dupa slujba de înmormântare, este o reminiscentă a credinței
că moartea este, totodată, și nuntă - motiv în jurul căruia este construită, de
altfel, si balada Miorița.
Bradul împodobit mai este folosit la nunţi,
şi precede venirea alaiului mirelui la casa miresei.
În unele zone din țară înca mai există tradiția că la
nașterea copilului să se sădească un brad. Simbolic, cei doi, copilul și
bradul, sunt înfrățiți. În alte zone, se obișnuia ca nou-născutul să fie închinat de moașă în fața unui brad în timp ce aceasta rostea niște cuvinte magice.
“Copilăria constă în a crede că , printr-un brad de Crăciun și cativa fulgi de nea, poți schimba întreaga lume.”
Andre Laurendeau
Sursa: planetaenverde, blogspot.it, wikipedia.org, traditii.ro, romaniatv.net, ziare.com, taifasuri.ro
Informațiile, imaginile și citatele au fost selectate, special pentru Voi, utilizând paginile web.