”Plămânii Terei ”

Pădurea  ”Plămânii Terei ”- prin ochii mei

Un vechi proverb indian spune:

 "Doar după ce ultimul copac a fost doborât, Doar după ce ultimul râu a fost otrăvit, Doar după ce ultimul peşte a fost prins, Doar atunci veţi realiza că banii nu pot fi mâncaţi”

   Ce reprezintă Pădurea?

     Pădurea  -  reprezintă  întindere mare de teren acoperită de o mulțime densă de copaci crescuți în stare sălbatică, în care predomină mai multe specii, pe lângă care se mai află arbuști, plante erbacee, mușchi etc … precum și diferite specii de animale. 

                                         

     Pădurea, aurul verde al Pământului, din totdeauna a reprezentat o sursă nelimitată de viață, atât pentru om cât și pentru animale. În perioada preistorică, pe când pădurile ocupau jumătate din suprafața Terrei, omul, aflat la începutul existenței sale, era un partener supus al acestora, făcând parte întegrală din natură. 

 

,,Pădurea reprezintă o podoabă a naturii; ea reprezintă viața și bogăția și prin toate calitățile ei merită să fie cunoscută, curată și îngrijită.''    

 Mihai A. Ionescu 

     Aşa se adresează, prin glasul unui întelept, un neam de pe acest Pământ, întregii omeniri. Îndemnul la cumpătare, nevoia de a proteja ceea ce natura ne-a oferit este vitală, deoarece pădurea înseamnă: aer respirabil, apă chiar şi în deşert, adieri de vânt nu furtuni şi uragane, biodiversitate.

     Pădurile acoperă aproximativ 31 % din suprafaţa Pământului fiind o parte integrantă a dezvoltării durabile la nivel mondial. Mai mult de 1,6 miliarde de oameni depind de păduri pentru mijloacele de subzistenţă, iar 300 de milioane de oameni trăiesc în aceste ecosisteme. Unul dintre cele mai importante „depozite” de diversitate biologică de pe uscat, pădurile găzduiesc mai mult de două treimi din speciile terestre cunoscute, precum şi cele mai multe specii ameninţate de pe planetă. Din suprafaţa totală a pădurilor, Europa şi America de Sud deţin aproximativ 25% în timp ce numai 5% se găsesc în Oceania..                          

     

      Pădurea furnizează cea mai mare cantitate de oxigen; astfel aproximativ 2/3 din oxigenul consumat de oameni, animale, microorganisme, industrie, agricultura, este preluat din atmosfera, prin aprovizionarea acesteia de catre arbori și arbuști (vegetație). Ea absoarbe o importantă cantitate de CO2 (gaz cu efect de seră), contribuind la reducerea poluării și având o influență benefică asupra mediului și fixează solul, împiedicând alunecările de teren și eroziunile provocate de ploaie sau vânt.

     Mai mult, filtrează apa provenită din precipitații, prin scurgerea acesteia printre straturile de mușchi și frunze moarte, asigurând o apă limpede și curată. Protejează terenurile prin capacitatea de a reduce mult din mărimea viiturilor, în cazul ploilor torențiale, prin reținerea unei mari cantitați de apă în coronament și litieră și cedarea acesteia treptat.

Pădurea reprezintă un sistem ecologic complex care adăpostește numeroase specii de plante și animale, multe dintre ele fiind amenințate cu dispariția, datorită adaptării la condițiile specifice de aici. Este o sursă înca putin exploatată de medicamente și remedii naturale. 

     Aceasta are un mare impact estetic, peisajele în care apar păduri fiind de preferat terenurilor ocupate de culturi agricole sau alte amenajări antropice. De asemenea, este un loc apreciat de recreere și cu efecte terapeutice recunoscute. Are o mare importanță educativ - științifica, atat pentru noi cât și pentru generațiile urmatoare.

Natură, peisaj, relaxare, viața sălbatică 

     Din totdeauna, pădurea a fost şi este un prieten de nădejde al omului. În afară de lemn şi ocrotire în vremuri de restrişte, pădurea i-a venit în ajutor omului în multiple feluri. Astfel, un hectar de pădure poate produce într-un an în medie 5 pâna la 10 tone de oxigen. Copacii îndeplinesc, de asemenea, rolul unor adevărate filtre naturale, reţinând anual circa 30-35 tone /hectar de particule fine de cenuşă, praf, iar un hectar de pădure de foiase aproximativ  68 tone.

     Pădurea reprezintă factorul determinant în menţinerea echilibrului ecologic, climatic şi hidric, fiind totodată ecosistemul cu o capacitate de regenerare de 3-5 ori mai mare  decât oricare alt ecosistem natural.

2011 - Anul Internaţional al Pădurilor LUNA PĂDURII, 15 martie - 15 aprilie

Ziua internationala a padurii - 15 aprilie

     Adunarea Generală a ONU a declarat 2011 Anul Internaţional al Pădurilor, strîns legat de 2010, Anul Internaţional al Biodiversităţii. Principalele obiective  vor viza modalităţile în care poate fi îmbunătăţită starea de sănătate a zonelor împădurite. Anul pădurilor a debutat oficial la 24 ianuarie, cu un forum pe această temă organizat de ONU, la New York.

Anul 2011 trebuie să fie anul în care întreaga lume să admită importanţa sănătăţii pădurilor pentru viaţa oamenilor şi pentru biodiversitate, anul în care sloganul destul de des întâlnit, şi anume „Păduri pentru oameni” să se schimbe  în „Oameni pentru păduri”.

Rolul şi importanţa pădurilor

   Rolul fizico-geografic al pădurilor se manifestă în câteva direcţii:

1. Influiența geomorfologică  Rolul pădurilor asupra formării şi modelării scoarţei terestre  

    

   Pe lângă rolul pe care pădurile l-au jucat în acumularea marilor depozite de cărbuni din subsol, ele au întârziat producerea eroziunilor şi a alunecărilor de teren în părţile ridicate ale reliefului, favorizând înacelaşi timp depunerile în depresiuni. De asemenea, prezenţa pădurilor a împiedicat acţiunea destructivă a vânturilor - “Prin despăduriri omul seamănă vânt şi culege furtună” – Jacquot.

2. Influiența climatică  Rolul pădurilor asupra climei. În acest sens, s-a constatat că pădurile:

 

• îndulcesc extremele de temperatură din timpul iernii şi al verii, exercitând o influenţă similară cu cea a oceanelor; 
• sporesc umiditatea absolută şi relativă a aerului, putând să acţioneze favorabil asupra precipitaţiilor;
• reduc viteza vântului;      
• înlesnesc depunerea zăpezii;
• împiedică evaporarea apei din sol şi transpiraţia excesivă a plantelor. 

3. Influenţa pădurilor asupra solului  Această influenţă se manifestă prin:

  

•     contribuţia arborilor, datorită sistemului radicular, la dezagregarea rocilor şi sporirea profunzimii solului, precum şi la întreţinerea umidităţii, afânării şi bunei structurări a acestuia;
•    îmbogăţirea solului în elemente asimilabile, datorită litierei bogate, în descompunere;
•    consolidarea terenurilor expuse alunecărilor de teren şi spălărilor de suprafaţă, ca şi împiedicarea formării avalanşelor;
•    fixarea şi punerea în valoare a dunelor de nisip şi a nisipurilor zburătoare.

4. Rolul hidrologic Influenţa pădurilor asupra regimului apelor. Acest rol se realizează prin:

  

  

•      absorbţia apelor de suprafaţă şi regularizarea debitelor lichide, care devin mai constante şi mai ridicate, împiedicându-se astfel producerea inundaţiilor -“Pădurea este regulatorul suveran al regimului apelor” - Jacquot
•      drenarea biologică la care contribuie toate etajele de vegetaţie din pădure, fapt datorat transpiraţiei puternice a masei foliare.

  5. Influența pădurilor asupra culturilor agricole

     Rolul menționat apare în contextul modificărilor climatului și solului unei regiuni datorate pădurii, care contribuie la ameliorarea condițiilor de vegetație ale păsunilor, fânetelor și culturilor agricole învecinate. Astfel, perdelele forestiere de protecție, așezate perpendicular pe direcția vântului, reduc simțitor viteza acestuia. În consecință, câmpurile agricole protejate de perdele dau recolte de cereale în medie cu 25-30 % mai mari în anii obișnuiți; în anii secetoși, sporul de recoltă ajunge pâna la 300 % față de câmpul fără perdele. 

     Acest efect se datorește faptului că perdelele reduc evaporația și, în timpul iernii, contribuie la răspândirea mai uniformă a zăpezii pe teren, care nu mai e dusă de vânt ci reținută pe câmp.

De aceea, așa cum afirma cel mai mare agricultor al românilor, acad. Gh. Ionescu-Sisesti  „Ruina pădurilor ar însemna ruina agriculturii, și ruina agriculturii ar însemna ruina civilizației”.

  6. Influența pădurilor asupra sănătății oamenilor Rolul igienico-sanitar al pădurilor

Aceasta influență se manifestă atât prin mediul care le este propriu, cât și prin resursele oferite. Astfel:

•   pădurea purifică atmosfera; fixează carbonul vătămător animalelor și omului și redă oxigenul trebuitor respirației lor;
•   condițiile igienice ale masivelor mari împădurite sunt mult mai favorabile decât acelea ale orașelor, mai cu seamă centrelor industriale. Aerul de pădure este mai curat, mai sănătos, deoarece fumul și praful lipsesc, gaze vătămătoare nu se găsesc iar agenții patogeni sunt relativ puțin reprezentați în pădurile de rășinoase, se adaugă și îmbogățirea aerului în ozon, provocată de rășina arborilor. Aerul din aceste păduri este cel mai potrivit și cel mai bun în cazul bolilor urmate de o perioadă de lungă convalescență, frunzișul des al pădurii acționează ca un ecran protector și atenuează zgomotul (reduce poluarea fonică), asigurând un echilibru al organismului uman cu mediul înconjutător;
•   pădurea conține numeroase resurse cu caracter sanogen: plante medicinale, fructe de pădure, ciuperci comestibile, nectar și polen al florilor. Pădurile, luminișurile, văile, taieturile și plantațiile adăpostesc circa 60 % din totalul plantelor medicinale existente în țara noastră. Și, deoarece farmacopeea naturală este în continua expansiune, se poate ușor înțelege importanța tezaurului vegetal medicamentos aflat în fondul nostru forestier.

   7. Importanța pădurii pentru înfrumusețarea peisajului  Rolul estetic al pădurii

   De multă vreme se consideră că „Pădurea este cea mai frumoasă podoabă a pământului. Ea face măreția munților și veselia câmpiei. Un câmp fără arbori este un pustiu mort, fără viața, iar călătorul care străbate un asemenea câmp pierde orice dispoziție de veselie și devine tăcut și plictisit.” - Simionescu și Zeicu

În prezent, „Pădurea este un spațiu sacru, în care se nasc mituri și se crează poezie, un orizont de cunoaștere, de revenire și regăsire a vârstelor omenirii în drumul său spre progres. Prilej de meditație pentru filosofi, motiv de inspirație pentru poeți, depozitar al perfecțiunilor plastice pentru artiști, pădurea reprezintă o culme a creației naturii atât în plan biologic cât și estetic”. Bândiu

Pentru aceste calităti, pădurii i-au fost aduse elogii în poezie, proză și pictură.

   8. Rolul social al pădurii

    Din documentele Băncii Mondiale rezultă că 1,6 miliarde de oameni depind de păduri pentru a-și asigura necesitațile. Peste 2 miliarde de oameni (cca. 30 % din populatia globului) se servesc de biocarburanți, compuși, în mod esențial, din lemn de foc, pentru gătit și încălzirea locuințelor. Forța de muncă angajată în sectorul forestier (silvicultura și exploatarea pădurilor) pe glob include cca 12,3 milioane persoane. În Europa, în întreprinderile cu profil forestier activează 2,4 milioane salariați, respectiv 5 % din totalul fortei de muncă angajată în unitațile industriale și agricole de pe continent.

  9. Rolul militar al pădurilor

     Chiar dacă acest rol s-a redus o data cu trecerea de la razboiul convențional la cel modern, totuși, și în prezent, din punct de vedere strategic, pădurile servesc pentru mascarea concentrării și deplasării trupelor în vederea bătăliilor. Din punct de vedere tactic, pădurile oferă cel mai bun adăpost în timpul luptei, așa că ea a fost considerata drept cel mai fidel aliat..

     Toate influențele binefăcătoare ale pădurii trec de multe ori neobservate, mai ales în regiunile bogate în resurse forestiere. În schimb, atunci când pădurile, din diverse motive, au dispărut sau sunt reduse drastic, rolul și efectele pozitive ale prezentei acestora devin evidente, distrugerea lor fiind resimțită la nivelul cadrului general (fizico-geografic, biogeografic si socio-economic) al regiunii. Acesta este, spre exemplu, cazul a întinse regiuni din China, S.U.A., India, Bangladesh, sudul Europei dar și al țarii noastre, unde inundațiile catastrofale din ultimele secole au fost datorate în special reducerii semnificative a suprafeței păduroase în bazinul superior ale cursurilor principale de apă.

     Încă de la apariţia lor, pădurile au jucat un rol important în viaţă planetei noastre, contribuind de multe ori hotărâtor la dezvoltarea societăţii omeneşti. La apariţia omului, pădurile constituiau sursa principală de hrană şi adăpost, precum şi prima sursă de energie. Mai târziu, ele au fost preţuite de către omul vânător sau crescător de animale datorită cantităţii şi calităţii vânatului adăpostit ori după fructele sau iarba produsă. De peste 5.000 de ani, începând din epoca fierului, lemnul s-a impus ca principalul produs al pădurii, acesta reprezentând cel mai important combustibil şi material de construcţie în cele mai diverse zone ale globului. Astfel, fără marile cantităţi de lemn recoltate din păduri, marile civilizaţii ale Sumerului, Asiriei, Egiptului, Chinei, Cretei, Micenelui, Greciei şi Romei Antice, Europei, nu s-ar fi dezvoltat niciodată.

Acesta este şi motivul pentru care se consideră, pe bună dreptate, că “lemnul a fost eroul nelăudat al revoluţiei tehnologice care ne-a adus de la cultura osului şi pietrei până în prezent”.

  În linii mari, de multă vreme se consideră că pădurile îndeplinesc un dublu rol -  fizico-geografic şi antropo-geografic

Rolul excepţional al pădurilor în securitatea alimentară şi energetică, în atenuarea impactului schimbărilor climatice, dar şi adaptarea pădurilor la acest impact, combaterea deşertificării şi degradării terenurilor, inclusiv a solului, conservarea biodiversităţii, protecţia peisajului, a apei şi a bazinelor hidrografice şi, nu în ultimul rând, prevenirea şi reducerea riscului de dezastre naturale reprezintă punctele cheie ale Anului Internaţional al Pădurilor.

Absorbind 2,4 miliarde de tone de carbon într-un singur an, pădurile au rolul de a încetini procesul de încălzire globală. Din păcate pădurile fac obiectul uneia dintre alegerile majore pe care trebuie să le facă oamenii, şi anume dacă se poate găsi un echilibru între dorinţa de a exploata resursele şi terenul pădurilor şi rolurile importante pe care acestea le joacă în sistemul planetar de menţinere a vieţii.

     Totuşi aceste resurse sunt jefuite de civilizaţii care trăiesc dincolo de graniţele pădurilor, cererea de lemn crescând exponenţial în ultimii 100 de ani.

În zilele noastre însa, farmecul pădurii se stinge încet-încet datorită intervenției negative a omului, deși suntem conștienți și de funcțiile ei nemateriale atât de importante pentru viața omului. Știm că pădurea este producător de oxigen, consumator de dioxid de carbon, depoluant, asigurând și câteva condiții de bază pentru supraviețuire din punct de vedere sanitar, hidrologic și climatic și nu în ultimul rând, estetic și recreativ. Ce poate fi mai plăcut, mai relaxant, mai benefic pentru oameni, astăzi majoritatea cu un ritm trepidant de viata și copleșiți de mulțimea de factori stresanți existenți, decât o plimbare prin padure. Din copilarie suntem fermecați de pădurile misterioase. A spune "pădure frumoasă" putem spune că e un pleonasm, ea neputând fi decât frumoasă.

    Protecţia pădurilor ar putea ajuta umanitatea să-şi realizeze câteva dintre cele mai ambiţioase planuri: reducerea sărăciei, stoparea încălzirii climatice şi dezvoltarea durabilă, se arată într-un document al Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii (IUCN), o reţea globală de mediu susţinută de grupuri guvernamentale şi private. Pe lângă creşterea conştientizării asupra rolului deosebit de important al pădurilor, acest eveniment îşi propune şi niste obiective concrete. Astfel pentru a sărbători acest eveniment, ţări precum Etiopia, Georgia, Jamaica, Liban, Polonia şi Coreea şi-au propus să facă campanii masive de împăduriri.

     Prin protecția pădurilor se înțelege și starea de sănătate a acestora care se menține prin măsuri de prevenire și combatere a dăunătorilor și bolilor, în cest scop se aplică metode biologice care să asigure ehilibrul biologic. Persoanele juridice și fizice care desfașoară activități ce pot produce prejudicii prin poluare fondului forestier național și vegetației forestiere a acestui fond sunt obligate să ia toate măsurile necesare pentru respectarea indicatorilor de calitate a aerului, apei și solului.

      Aerul pe care-l respirăm, hrana oamenilor, dar mai ales a animalelor, medicamentele de care avem nevoie pentru a supravieţui, diversitatea vieţii pe Pământ, clima care ne influenţează prezentul şi viitorul, reducerea frecvenţei şi a amplorii inundaţiilor - toate acestea, şi nu numai, depind în mare măsură de păduri.

     Doar 12% dintre pădurile Pământului îşi păstrează intact învelişul de ecosisteme forestiere. Acestea sunt reprezentate de pădurile tropicale, de mangrove, de coastă şi mlaştini. Mai mult de 75% din aceste păduri intacte se află în trei ţări: în Rusia şi în Canada, pădurile boreale, şi în Brazilia, pădurea Amazon. Canada are aproximativ 4,020,000 km pătraţi de teren forestier, mai mult de 90% din aceste terenurile fiind proprietate publică. Rusia s-a confruntat cu o serie de incendii în ultimii ani care au pus în alertă nu doar autorităţile locale, dar şi toate statele vecine. Examinarea problemelor şi schimbul de experienţă privind tragedia forestieră din Rusia sunt marcate prin proiectul „Megaforest”, la care participă zece ţări, care deţin 75% din rezervele mondiale de pădure (SUA, Canada, Rusia, Brazilia, China, Australia, India, Indonezia, Congo  şi Camerun).

      Dar până la urmă, este de datoria şi în puterea fiecăruia dintre noi să îşi aducă contribuţia în acest sens, fie că vorbim despre participarea activă la campaniile de împăduriri (care se organizează primăvara şi toamna), fie despre utilizarea raţională a hârtiei şi colectarea selectivă a acesteia, fie de participarea la campanii de educaţie şi de promovare a acţiunilor de împăduriri.

 Motto: “Pădurea este o podoabă a naturii, ea reprezintă viaţă şi    bogăţie  şi prin toate calităţile ei merită  să fie cunoscută. 

  M.A.Ionescu

Și la încheiere Lumea prin ochii mei vă prezintă un documentar de excelență realizatde Canalul BBC.Vă mulțumim pentru vizită !

Vă dorim vizionare plăcută ! 

Informațiile, imaginile, documentarul și citatele au fost selectate, special pentru Voi, utilizând paginile web

Regnul Animal

             

Regnul animal

”Nu există o diferență fundamentală între om și animalele superioare din punct de vedere al facultăților mentale... Animalele înferioare, ca și omul, simt placere și durere, fericire, suferință."

Charles Darwin

Cu toții cunoaștem cuvântului animal nu-i așa? Dar ce semnifică aceste cuvânt? 
 Pentru început, LUMEA PRIN OCHII MEI, vă aduce în prim-plan această temă, REGNUL ANIMAL.
O să ne ocupăm puțin de acest subiect, dar și să aprofundăm acest cuvânt.
Aceste informații s-ar putea să fie banale pentru unii, dar alții, fie începători, fie cei care au uitat unele lucruri, le-ar putea considera benefice.

Cuvântul "animal" provine de la cuvântul Latin animale, genul neutru al animalis și este derivat de la anima, ce înseamnă suflu vital sau suflet. Definiția biologică a cuvântului se referă la toți membrii regnului animal, inclusiv omul.

Animalele, sau metazoans, sunt o împărăție de ființe vii și unul dintre subdiviziunile de domenii de viață și cuprinde aproximativ 1,8 milioane de specii de organisme clasificată ca prezentă pe Pământ cunoscut până în prezent din perioada Ediacaran. Wikipedia

Suntem informați că cercetătorii au ajuns la concluzia că există 8,7 milioane de specii diferite pe Pământ în urma unei analize matematice complexe a numărului de specii descoperite până acum.

Un animal este un organism (ființă vie) pluricelular, heterotrof, deci care nu își poate produce el însuși substanțele organice necesare hrănirii (cum fac plantele, algele și bacteriile albastre verzi prin fotosinteză), fiind nevoit să folosească substanțe organice gata preparate luate din mediu.

Majoritatea folosesc oxigenul pentru respirație. Există și unele animale care trăiesc în medii fără oxigen. Acestea respiră anaerob.

Ce sunt animalele?

Cu aproape două milioane de specii identificate şi încă mai multe pe cale de a fi descoperite, animalele sunt fiinţele vii cele mai diverse de pe planetă. Timp de peste un miliard de ani, ele s-au adaptat la lumea schimbătoare din jurul lor, dezvoltând o mare diversitate de stiluri de viaţă în lupta pentru supravieţuire.

La o extremă, se află animalele de pradă rapide, cum ar fi rechinii, felinele mari şi păsările de pradă. La cealaltă extremă “rămăşiţele” neobservabile trecute prin ciurul şi dârmonul lumii animale, trăind nevăzute în sol sau pe fundul mărilor. Împreună, formează regnul animal - o colecţie vastă de fiinţe cu o biologie comună şi care ocupă un loc dominant în cadrul vieţii de pe Pământ.

Deci cum putem defini un organism ca fiind animal?

Este uşor de spus, despre un mamifer, o broască sau o pasăre că sunt animale. Dar atunci când este vorba de a realiza o listă cu trăsături comune toturor animalelor, lucrurile devin mai complicate.

Cu toate că la prima vedere întrebarea pare simplă, răspunsul este unul complex şi necesită înţelegerea unor concepte ştiinţifice destul de solide.

Vom explora în continuare caracteristicile care fac ca un organism să fie considerat un animal şi vom încerca să descifrăm termenii ştiinţifici ce înconjoară aceste concepte.

Caracteristici

Următoarea listă descrie acele caracteristici împărtăşite de toate animalele, de la meduze şi scoici, la păsări şi mamifere. Aceste caracteristici ne ajută să declarăm, de exemplu, coralii ca fiind animale, şi nu plante. Ele ne ajută deasemenea să trasăm evoluţia animalelor şi să construim un cadru care să ne faciliteze încadrarea animalelor în subcategorii.

1. Toate animalele sunt organisme eucariote.

Organismele vii, în funcţie de structura lor celulară, pot fi procariote sau eucariote.

Organismele procariotele şi cele eucariote diferă fundamental unele faţă de celălalte. Structura internă a celulelor procariote este mai puţin complexă decât la cele eucariote. Celelule procariotelelor nu prezintă nucleu, pe când celulele eucariote au un nucleu. La eucariote, nucleul celulei deţine material genetic într-o membrană. La procariote, materialul genetic este situat într-o regiune centrală a celulei şi se numeşte nucleoid - nefiind delimitat de nicio membrană.

Și diferenţele nu se opresc la nucleul. Există numeroase alte diferenţe între procariotele şi eucariote:

- la eucariote materialului genetic (ADN) este dispus linear; la procariotele dispunerea ADN-ului este circulară.

- ADN-ul eucariotelor este ataşat la proteine (numite histone) şi este organizat în cromozomi; ADN-ul procariotelor nu este asociat cu proteine şi nici nu este organizat în cromozomi.

- celulele eucariotelor sunt mai complexe din punct de vedere structural, mai mari, prezentând numeroase membrane interne ce formează organitele, structuri cu diferite funcţii în cadrul celulelei. La procariote aceste structuri lipsesc.

În ciuda acestor diferenţe, eucariote şi procariotele împărtăşesc multe caracteristici şi, prin urmare, se consideră eucariotele ar fi evoluat din procarioate.

Deşi, toate animalele sunt eucariote, aveţi totuşi în vedere că viceversa nu este adevărată: nu toate eucariotele sunt animale - plantele, ciupercile, şi protistele sunt deasemenea eucariote.

2. Toate animalele sunt heterotrofe prin ingestie.

Toate organismele vii au nevoie de carbon pentru a putea susţine procesele de bază ale vieţii, cum ar fi creşterea şi reproducerea.

Există două moduri prin care un organism poate obţine carbonul de care are nevoie:

a) poate asimila carbonul din mediul înconjurător sub formă de dioxid de carbon (din atmosferă) sau din compuşi anorganici. Termenul de autotrof descrie astfel de organisme. Plantele sunt autotrofe. Ele îşi iau energia de la soare şi o foloseşte împreună cu carbonul disponibil în atmosferă, sub formă de dioxid de carbon, pentru producerea de zahăr, un compus organic simplu.

b) poate obţine carbonul necesar de la alte organisme vii, care sunt formate moleculele organice ce conţin carbon. Acest gen de organisme ce utilizează materiale organice ca sursă de energie pentru creştere şi dezvoltare se numesc heterotrofe. Spre deosebire de plante, toate animalele sunt heterotrofe. Ele ingeră plante şi alte organisme, în acest fel asigurându-şi necesarul de carbon şi energie.

3. Celulele sunt organizate în ţesuturi şi lipsite de pereţi celulari.

Majoritatea animalelor au corpul diferenţiat în ţesuturi. Corpul animalelor este construit din aglomerări de celule; la cele mai multe animale, celulele sunt organizate în diferite ţesuturi, ce efectuează funcţii specifice. Grupurile de celule cu acealeaşi specializări, ce au o funcţie comună reprezintă un ţesut. O excepţie de la acesta regulă, sunt bureţii (Filum Porifera), care nu posedă ţesuturi (acest grup de animale nu au muşchi sau nervi).

La plante, peretele celulelei oferă suport structural şi protecţie a celulei. De asemenea, unele bacterii poseda peretii celulari. Animalele nu au pereti celulari.

4. Animale sunt capabile să se deplaseze.

Spre deosebire de plante, care sunt fixate de substratul în care vor creşte, majoritatea animalelor sunt mobile (capabile de mişcare). Mobilitatea este asigurată prin fibre contractile. O excepţie o reprezintă din nou bureţii, care sunt organisme sedentare.

5. Majoritatea animalelor au o reproducerea sexuată, deşi un număr mic sunt capabile de reproducere axesuată. Cele mai multe animale se reproduc sexual prin ouă şi spermă. Acest lucru înseamnă că informaţia genetică este transmisă între indivizi şi este menţinută variabilitatea între părinţi şi urmaşi. Există totuşi câteva animale care sunt capabile de reproducere axesuată.

6. Animale sunt diploide.

Termenii diploid şi haploid sunt utilizaţi pentru a descrie cât de multe copii ale materialului genetic sunt cunţinute într-o celulă. În celule diploide, există două seturi complete de material genetic, în celulele haploide există un singur set complet de material genetic. Cele mai multe animale sunt formate din celule diploide. Prezintă protecţie internă a zigotului și prezintă sistem nervos.

 Oamenii de ştiinţă afirmă că 86% din speciile care trăiesc pe pământ şi 91% din creaturile ce populează oceanele nu au fost încă descoperite de către om.

"Este foarte posibil ca multe specii să dispară înainte ca noi să ştim de existenţa lor şi de rolul unic pe care acestea îl joacă în ecosistem. Considerăm că este extrem de important să ştim câte specii există, mai ales acum, când activitatea omului are ca efect accelerarea ratei cu care speciile dispar", afirmă conducătorul studiului, profesorul Camilo Mora de la Universitatea din Hawaii.

Studiul estimează că există 7,77 milioane de specii de animale, dintre care 953.434 au fost descrise şi catalogate de către oameni şi 298.000 de specii de plante, dintre care 215.644 descrise şi catalogate de către oamenii de ştiinţă.

"Omenirea face eforturi să salveze un număr mare de specii de la dispariţie, însă până acum nu ştiam câte specii există, afirmă co-autorul studiului, Boris Worm de la Universitatea Dalhousie.

"Lista Roşie" elaborată de Uniunea internaţională pentru conservarea naturii şi a resurselor naturale monitorizează 59.508 de specii, dintre care 19.625 sunt clasificate ca ameninţate cu dispariţia.”

Surse: AFP şi AP  și Paginile Web

Iubiți-le așa cum sunt, pentru că fac parte din viața noastră, precum facem și noi parte din viața lor.

”Animalele nu rad, ele înteleg gravitatea vieții.”

Valeriu Butulescu